Sfaturi practice pentru disciplinare

Răspândeşte speranţă – construieşte legături puternice

Oamenii, de orice vârstă ar fi ei, au nevoie să simtă că sunt doriţi, că ne pasă de ei. Întâmpină călduros pe fiecare copil, fă un efort special pentru a construi relaţii puternice între ei, ţinând legătura cu ei şi în afara şcolii duminicale, arată interes pentru viaţa lor personală.
Să-i ajutăm să se simtă speciali şi iubiţi. Ajută-i să înţeleagă că Dumnezeu are planuri mari pentru ei, în cazul în care ei decid să-L urmeze.

Folosiţi enunţuri afirmative! Formulează într-un mod pozitiv aşteptările pe care le ai de la copii, spunându-le ce ar trebui să facă, nu ce nu au voie. Astfel, îi ajutăm pe copii să asculte. De exemplu, poţi să le zici ,,foloseşte-ţi picioarele care ştiu să meargă” în loc de ,,nu alerga” sau ,,poţi vorbi încet” în loc de ,,nu striga”; ,,ţine-ţi picioarele pe podea” în loc de ,,nu pune piciorul pe scaun” sau pur şi simplu ,,te rog să stai pe scaun” în loc de ,,nu te urca pe scaun!” Regulile cele mai bune sunt acelea care spun copilului ce ar trebui să facă, nu ce nu are voie.

Ce facem când copiii ne întrerup încontinuu?
Copiii mai mici ne întrerup pentru că ei cred că orice le vine în minte e cel mai important lucru de pe pământ în clipa respectivă. Ei sunt absolut siguri că îngrijorarea lor e justificată pe deplin. La această vârstă, ei trebuie să ştie când ne pot întrerupe şi când nu o pot face.
În cazul copiilor mai mari, reacţia noastră la întreruperi ar trebui să fie un gest de ridicare a mâinii, prin care să înţeleagă „Stop”. Dacă ne oprim să îi atenţionăm, întrerupem şirul activităţii, distragem şi atenţia celorlalţi, dar ridicând mâna în semn de stop, copiii ştiu ce vrem de la ei şi îşi dau seama că i-am observat. La momentul potrivit, să nu uităm să să-i întrebăm ce doreau să zică. Dacă era ceva important, îşi vor aduce aminte.

Dacă avem în grupă un copil impulsiv, e foarte important pentru el să planificăm totul înainte. Copiii au nevoie de informaţii înainte de a face ceva. În acest fel, te poţi asigura că ei gândesc înainte de a acţiona (impulsivitatea înseamnă de fapt că ei reacţionează înainte de a se gândi la consecinţe). De exemplu, înainte de a pleca într-o excursie, în parc, întreabă-i pe copii cum se vor comporta după ce vor ieşi din sală. Ajută-i să planifice acţiunile, să-şi controleze reacţiile.

Pentru părinţi:
Când îi cereţi ceva copilului, când îl rugaţi să facă ceva, aveţi grijă să-l urmăriţi (follow up). Scrieţi-i notiţe şi lipiţi-le pe dulap, pe frigider, pentru a-şi aduce aminte ce are de făcut şi să conştientizeze că e important şi că ţineţi cont de promisiune. Caracterul copilului e clădit prin lucruri mărunte.

Să zâmbim cu toţii!
Pe o tablă desenează două feţe, una zâmbitoare şi una tristă, una sub cealaltă, fiind între ele circa 20 de cm. Uneşte feţele printr-o linie verticală, iar la mijlocul acesteia Smiley face

trasează o linie orizontală. La începutul orei, desenează o săgeată sub faţa zâmbitoare. Când copiii sunt gălăgioşi şi nu se comportă aşa cum trebuie, săgeata coboară spre faţa tristă. Atunci când comportamentul lor se îmbunătăţeşte, săgeata pote urca spre faţa zâmbitoare. La sfârşitul orei, dacă săgeata este în partea care ţine încă de faţa zâmbitoare, copiii pot să primească o bomboană sau abţibilduri.
Opt mărgele pe o sfoară

MargeleVei avea nevoie de opt mărgele şi de o sfoară. Explică-le copiilor că de fiecare dată când întreagul grup se comportă bine, se va pune o mărgeluţă pe sfoară iar când nu se vor purta frumos, vom lua o mărgeluţă înapoi. Când vor fi înşirate pe sfoară toate cele opt mărgele, întreaga clasă va fi răsplătită. Răsplata pote fi un timp de joacă mai special sau le pute da diverse cadouri constând în obiecte micuţe. Această metodă e eficientă pentru că este vorba de întreaga clasă, copiii se disciplinează între ei, îşi atrag atenţia unii altora atunci când greşesc.

Steluţa
StelutaLa începutul orei, fiecare copil primeşte câte o steluţă din hârtie (putem confecţiona noi steluţele din carton şi le acoperim cu folie aurie). În cazul în care un copil nu se comportă bine, i se ia steluţa. Copiii care îşi păstrează steluţa până la sfârşitul orei, vor fi răsplătiţi cu câte o mică atenţie.

 

Termometrul gălăgieiTermometru
Desenează pe o tablă albă un termometru asemănător imaginii din dreapta, care să fie marcat cu mai multe nivele: nivel scăzut, mediu, înalt şi foarte înalt. Colorează cu un marker roşu (sau cu cretă, în cazul în care folosiţi o tablă obişnuită) mercurul care va arăta nivelul gălăgiei din grupă. Când nivelul gălăgiei creşte, mercurul urcă spre semnul foarte ridicat. Coborâţi mercurul spre nivelul scăzut când se va face linişte.

Bănuţi cereşti

Este o metodă foarte bună de a recompensa o purtare, o faptă bună şi de a sancţiona o faptă rea. Putem folosi bănuţi făcuţi de noi pe care să îi dăm copiilor atunci când fac câte o faptă bună. (Îi putem recompensa şi pentru că îşi invită un prieten la grupa de şcoală duminicală). Când sunt gălăgioşi sau încalcă regulile, ei pot să-şi piardă din bănuţii strânşi.Banuti
După o perioadă de timp, putem organiza un târg de unde copiii pot să-şi cumpere lucruri mărunte, folosindu-şi bănuţii lor. Putem aduna pentru târg creioane, caiete, dulciuri, jucării, putem chiar anunţa o colectă de lucruri mici în acest scop, implicând astfel şi biserica.

Reguli şi consecinţe
La începutul anului, este bine să stabilim împreună cu copiii regulile grupului. Le putem afişa pe perete, putem face referinţă la ele când e cazul. Stabilind regulile împreună cu copiii, aceştia nu vor avea impresia că noi le impunem ceva, deoarece şi ei au participat la stabilirea lor. Tot atunci să stabilim şi care vor fi consecinţele încălcării regulilor. Le putem da câte un bileţel pe care ei să-şi scrie ideile pentru ,,sancţionare”. Să adunăm bileţelele, să le citim împreună şi să decidem ce propuneri acceptăm. O dată acceptate propunerile, adunăm bileţelele într-o cutiuţă, din care ,,făptaşii” vor trage câte un bileţel atunci când e cazul.
Emeşe Balint