Planificând potrivit unui scop…

Planificarea (pregătirea) este importantă. Că-i vorba de o cină cu prietenii, sau de un lucru mult mai însemnat, ca de exemplu, viitoarea educaţie, ori fiind vorba de lecţiile săptămânale pentru Şcoala Duminicală, cred că toţi conştientizăm nevoia de a ne pregăti dinainte. Îmi dau seama, totodată, că unii din noi sunt binecuvântaţi în acest domeniu, spre deosebire de cei cărora orice muncă de genul acesta le devine o povară, o adevărată luptă. Deci, fie că apetenţa pentru organizare este un lucru natural, fie că este mijlocită prin intermediul harului lui Dumnezeu, probabil că toţi ne-am dori să ne îmbunătăţim abilităţile de planificare / pregătire a lecţiei.

Lucrând mulţi ani cu tinerii din biserica mea din California am învăţat foarte multe lucruri şi, de cele mai multe ori, trebuie să recunosc că am avut de învăţat din greşeli. Vreau să vă împărtăşesc, în speranţa că vă vor fi folositoare, câteva idei despre planificarea unei lecţii, idei pe care le-am învăţat de-a lungul anilor.

Iată prezentate în continuare cinci idei fundamentale pe care este necesar să le avem întipărite în minte atunci când planificăm ceva potrivit unui scop anume. Cred că ele sunt aplicabile în majoritatea situaţiilor, precum şi tuturor persoanelor indiferent de experienţa lor.

Acestea sunt:

  • cere ajutor
  • dă-i timp
  • planifică în funcţie de competenţele tale
  • fii flexibil
  • şi, stabileşteţi un plan pentru planul tău

 

 

  • Noi nu suntem chemaţi să slujim singuri

Unul din principiile de bază ale misiunii EGM este acela care specifică drept metodă pedagogică predarea în echipă. Dacă eşti singur la oră, sau încerci să planifici o tabără de unul singur, cel mai probabil se va întâmpla că rezultatul final nu va fi cel mai bun posibil. Isus a respectat acest principiu când şi-a trimis ucenicii doi câte doi (Marcu 6: 7). Petru şi Ioan au mers împreună la Templu să se roage şi l-au vindecat pe ologul ce stătea să cerşească (Fapte 3: 1). Chiar şi lui Moise Dumnezeu i l-a trimis  pe Aaron ca să-l ajute în împlinirea măreţului plan pe care-l avea cu naţiunea lui Israel (Exod 4: 27).

Dar mai există alte două motive foarte practice. O predare eficientă nu se poate realiza de unul singur. Predarea mijlocită de un grup de învăţători este o modalitate, deja testată, de a ajunge cu adevărat la inima copiilor şi de a le atinge vieţile. Ori acest lucru devine imposibil atunci când există un singur lider. Chiar doi sau trei învăţători sunt prea puţini dacă grupul este mai mare.

De asemenea, contribuţia altor persoane cu darurile şi talentele lor va face ca timpul petrecut cu copiii să fie mult mai eficient. După cum s-a afirmat la începutul articolului, programarea minuţioasă a unei lecţii nu este punctul forte al tuturor liderilor, de aceea se merită să ai în jurul tău şi alt gen de persoane, care să participe la consolidarea domeniilor ce au nevoie de aceasta.

De exemplu, eu nu cânt la chitară, aşa că mă bucur întotdeauna când descopăr un membru al echipei doritor să facă acest lucru. Un timp de închinare prin cântare schimbă mult atmosfera.

 

  • Gândeşte planificarea din timp

Când îi învăţăm pe alţii cum să pregătească lecţiile, întotdeauna îi încurajăm să înceapă planificarea lecţiei în lunea dinaintea predării ei. Există o motivaţie puternică pentru aceasta, în sensul că avem astfel timp, noi, liderii, să ”aplicăm” ceea ce predăm mai întâi în vieţile noastre, astfel încât să ajungem să expunem lecţia nu folosindu-ne în primul rând de posibilele noastre referinţe teoretice, pur intelectuale, ci întemeindu-ne pe datele izvorâte din experienţă. Trebuie să recunosc că nu e uşor să procedezi astfel, în acelaşi timp, îmi dau seama că de fiecare dată când am urmat acest principiu a fost uimitor să descopăr cât de util am petrecut cu copiii, ca să nu mai vorbesc de impactul ce l-a avut asupra vieţii mele…

Un alt lucru evidenţiabil atunci când acordăm timp suficient, aspect adevărat în special când planificăm o tabără sau un eveniment mai important, este că în acest fel devine mai uşor să îi implici şi pe alţii, iar pe de altă parte să te ocupi şi de detalii. Timpul poate fi un duşman, dar lipsa de timp este şi mai rea. Întotdeauna resimţeam dureros faptul că un anumit eveniment fusese pregătit în pripă şi vedeam efectele mai puţin pozitive reflectate asupra copiilor. Prin urmare, ne putem folosi de toate atuurile noastre în măsura în care nu suntem constrânşi de timp.

 

 

  • Predă în conformitate cu darurile tale

Unul din punctele de cotitură în predarea mea l-a reprezentat faptul că am petrecut timp pentru a descoperi care sunt domeniile în care Dumnezeu m-a binecuvântat cu aptitudini într-un mod special. El ne-a oferit tuturor abilităţi unice şi îşi doreşte să le folosim slujindu-l pe El.

A fost mult mai uşor să planific / să-mi pregătesc lecţia cunoscându-mi limitările competenţelor mele.

Un alt lucru care m-a ajutat a fost acela că am căutat şi alţi oameni dornici să slujească şi să planifice împreună cu mine. Câţiva ani buni am lucrat cu un tânăr care avea o viziune de ansamblu nemaipomenită, dar care era pe nicăieri când venea vorba de detalii. Eu însă mă pricepeam la a vedea şi a avea grijă de detalii, aşa că ne-am completat foarte bine. Există câteva metode care te-ar putea ajuta să-ţi descoperi darurile, dar nu voi vorbi despre asta aici. Te încurajez însă să discuţi cu pastorul tău şi cu alţi învăţători. Poate că n-ar fi rău ca toţi învăţătorii să treacă prin acest proces, un proces menit ridicării nivelului calitativ al slujirii în echipă.

 

  • Nu-ţi fie teamă să faci schimbări…

Unul dintre cele mai valoroase lucruri pe care l-am învăţat în decursul anilor a fost acela de a fi flexibil în planificare (pregătirea lecţiei). Întotdeauna vor apărea situaţii imprevizibile. De pildă, s-ar putea îmbolnăvi un învăţător, nemaiputând veni la oră, sau, vremea din tabără se înrăutăţeşte, toate activităţile fiind planificate să se desfăşoare afară… Dacă suntem prea ataşaţi planurilor noastre şi ţinem cu tot dinadinsul ca ele să se împlinească, indiferent de condiţii, copiii vor observa acest lucru şi, în loc să înveţe ceea ce ne dorim ca ei să înveţe, vor învăţa altceva din comportamentul nostru, ceva ce n-am fi dorit sau intenţionat să-i învăţăm. În fond, Dumnezeu este cel care are ultimul cuvânt în vieţile noastre şi în vieţile copiilor pe care ni i-a încredinţat.

În acelaşi fel ar trebui să fie şi cu planurile pe care le întocmim, adică să devenim conştienţi că trebuie să ne folosim de darurile pe care ni le-a dat, de timpul pe care ni l-a acordat şi de oamenii pe care i-a aşezat în jurul nostru.

Un alt mare adevăr care m-a eliberat de rigiditate în planificare decurgea din simpla observaţie a următorului fapt: atunci când trebuia să implementez o schimbare în program sau în desfăşurarea lecţiei, copiii nu ştiau, de fapt, cum ar fi trebuit să arate lucrurile. Ei nici nu aveau să ştie vreodată că au existat schimbări.

 

  • Planificând pentru viaţă…

Un ultim lucru pe care vreau să vi-l împărtăşesc este acela pe care l-am învăţat de curând. Am devenit conştient că, deşi ajungem să planificăm relativ uşor lecţiile de Şcoală Duminicală, tabere ori cluburi, adeseori gândirea noastră se opreşte doar la atât. După ce lecţia sau evenimentul s-a consumat şi totul a ieşit bine (sau nu chiar atât de bine…), considerăm că ne-am făcut treaba, bifând-o ca pe o experienţă în plus, şi mergem mai departe la lecţia următoare. După un eveniment recent ce a avut loc la clubul nostru din Cracovia, am fost supărat că planul de desfăşurare pe care l-am stabilit nu a avut, la rândul lui, un plan al său. M-am astfel gândit la multele ocazii în care planificasem lucrurile doar de dragul de a putea spune că făcusem ceva.

Pericolul rezidă în faptul că acel program, acea organizare de program, devine cel mai important lucru. Putem indica toate evenimentele stabilite şi consemnate pe calendar, un fapt meritoriu, o prefigurare de succes…

Dar nu îl văd pe Dumnezeu lucrând sub această formă în vieţile noastre. El şi-a definit un plan călăuzitor (imediat) pentru viaţa noastră dar şi o finalitate cu bătaie lungă, aceea ca vieţile noastre să fie schimbate, ca noi să devenim asemenea Lui. Toate împrejurările vieţilor noastre sunt fragmente dintr-un plan mai amplu. Noi suntem importanţi pentru El. Şi la fel, copiii cu care lucrăm.

E foarte simplu să te pierzi în programe şi lecţii uitând că ni s-a încredinţat misiunea de a lucra cu vieţi tinere. Ceea ce ei observă la noi, când ne pregătim lecţiile, când lucrăm cu alţii din echipa noastră sau chiar când alegem să fim maleabili în funcţie de nevoi, se imprimă mult mai adânc decât orice altă lecţie pe care am planificat-o.

Atunci când vom gândi lucrarea cu copiii ca o pe o slujbă pe termen lung, acest lucru ne va ajuta să ne pregătim pentru lecţie (planificăm) având planul Lui în minte. Stabileşte-ţi coordonatele planificării în funcţie de scopuri clare. Cum îi va ajuta un program anume să facă alegeri bune în viaţă? Cum îi va ajuta, de exemplu, lecţia de azi ca să trăiască în conformitate cu voia lui Isus, chiar pentru mâine la şcoală şi acasă? După ce lecţia a luat sfârşit, care este planul tău pentru a-i ajuta să aplice ce au învăţat? Ce se poate face pentru a vedea dacă lecţia are rezultatul scontat?

Toate acestea sunt întrebări importante. Ele ne motivează ca şi mai mult în proiectele (planificările) pe care le dezvoltăm să lucrăm ca o echipă. Trebuie să ne descoperim şi să ne folosim darurile. Trebuie să ne acordăm timp suficient pentru a face o treabă bună şi, cel mai important, să nu ne fie frică să-L lăsăm pe Duhul Lui să ne modeleze vieţile şi planurile noastre.