• image

Iosif vândut de fraţii lui

Text Biblic

  • Geneza 37:12-36

 Povestirea va fi transmisă din perspectiva unui jurnalist.

Materiale necesare

  • un microfon improvizat din ce aveţi la dispoziţie
  • o masă – care să sugereze biroul din studioul de ştiri
  • dacă doriţi, puneţi un afiş în faţa mesei cu un nume de staţie TV

Bună ziua şi bine v-am găsit, stimaţi telespectatori – vă spunem şi astăzi de aici, din studioul nostru…… TV  (numele pe care l-aţi ales). Începem ediţia de astăzi cu o ştire de ultimă oră: un tânăr băiat a fost vândut unor străini de proprii fraţi!

Tânărul – pe nume Iosif, locuia împreună cu fraţii săi în casa tatălui lor, Iacov. Pentru că acest Iosif era fiul preferat al tatălui, a primit nu doar mai multă atenţie decât fraţii lui, ci şi daruri frumoase. Unul dintre  aceste daruri primite de el este o haină specială, o haină colorată, confecţionată dintr-un material de o bună calitate. Această haină, cât şi unele vise pe care tânărul Iosif le-a avut şi le-a povestit familiei, i-au cauzat acestuia numai neplăceri. Fraţii lui l-au invidiat la început, au fost extrem de geloşi pe el, apoi l-au urât din cale-afară şi ar fi făcut orice să scape de el.

Băieţii lui Iacov aveau grijă de turmele tatălui lor, erau destul de mult timp plecaţi de acasă, însă Iosif era mai mereu în preajma tatălui.

Într-o zi, pe când fraţii lui erau departe de casă, îngrijind de turma familiei lor într-un loc numit Sihem, tatăl l-a rugat pe Iosif să meargă şi să vadă ce fac fraţii lui. Iosif nu a comentat, nu a zis că nu merge, că e prea departe. Cu bucurie a acceptat propunerea tatălui şi, încărcat cu hrană pentru fraţii lui, a pornit în căutarea acestora.

După câteva ore de mers, a ajuns la Sihem, unde ştia că sunt fraţii lui. I-a tot căutat prin zona aceea, dar nu dădea de ei nicicum. La un moment dat, s-a întâlnit cu un om care l-a întrebat ce face prin acele locuri de unul singur. Iosif i-a răspuns: Îi caut pe fraţii mei!

Avea toate motivele să se întoarcă acasă la tatăl său: fusese până la Sihem, i-a căutat în toată zona – dar nici urmă de ei sau de turmele lor! Măcar încercase, nu avea ce să îi reproşeze tatăl dacă s-ar fi întors acasă cu un asemenea răspuns. Dar nu, Iosif nu a gândit aşa. Cred ca el ţinea la fraţii lui, chiar dacă aceştia nu îi împărtăşeau sentimentele. A aflat de la acel om că fraţii săi plecaseră spre un alt loc, numit Dotan. Nu a mai stat pe gânduri, şi-a continuat drumul spre Dotan.

Când au văzut fraţii lui că Iosif se îndreaptă spre ei, au început să vorbească unul cu altul, să râdă de el, zicând: „Iată că vine făuritorul de visuri! Haideţi să profităm de această ocazie că e singur, nu e tăticul lângă el să îl apere! Haideţi să ne răzbunăm, ne ajunge cât rău ne-a făcut! Veniţi acum, să-l luăm şi să-l omorâm. Îl aruncăm într-una din gropile acestea mari, pline cu apă, care se află în apropierea noastră. Îi vom spune tatălui că l-a mâncat o fiară sălbatică! Ia uite, e îmbrăcat cu haina cea nouă! Şi mai bine… i-o vom lua de pe el, nu vom risipi bunătate de haină aruncând-o în groapă împreună cu el! Vom vedea apoi ce se va alege de visurile lui măreţe. Auzi la el – noi, fraţii lui, să ne închinăm înaintea lui? Vom vedea imediat cine în faţa cui se va închina… ” Fraţii lui Iosif erau foarte mânioşi pe el, mânioşi din cale-afară… inima le era neagră de atâta invidie şi răutate…

Dar staţi să vedeţi ce s-a întâmplat: Ruben, fratele cel mai mare, a auzit planurile fraţilor săi. Nici el nu era de acord cu tot ce spunea sau făcea Iosif, însă nu era aşa de răzbunător ca fraţii lui ceilalţi. S-a gândit cum să-l salveze totuşi pe Iosif şi le-a spus: „Să nu-i luăm viaţa şi să nu vărsăm sânge; ci mai bine aruncaţi-l în groapa aceasta care este în pustie şi nu puneţi mâna pe el.” Ruben gândea în sinea lui că, mai târziu, după ce fraţii lui vor pleca mai departe cu turmele, el se va întoarce şi îl va scoate afară pe Iosif din groapa aceea fără apă. Fraţii au fost de acord cu acest plan al lui Ruben. Aşadar, când Iosif a ajuns lângă ei, în loc să îl îmbrăţişeze şi să se bucure că îl văd, l-au tras, i-au dat jos haina şi l-au aruncat într-o groapă goală.

Liniştiţi, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, fraţii s-au aşezat să mănânce – probabil mâncau hrana proaspătă şi gustoasă pe care Iosif le-o adusese de acasă. Pe când mâncau cu mare poftă, au văzut o caravană care se apropia de ei. Când aceasta a ajuns în dreptul lor, au aflat că vine tocmai din Galaad şi că se îndreaptă spre Egipt. Erau negustori care se duceau să îşi vândă marfa în Egipt: aveau cu ei tămâie, smirnă şi diverse leacuri.

Iuda – un alt frate de-al lui Iosif, a vut o altă idee când i-a văzut pe aceşti negustori. El le-a zis fraţilor: „Veniţi mai bine să-l vindem Ismaeliţilor şi să nu punem mâna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră. Ce vom câştiga dacă îl omorâm? Nimic! Dar dacă îl vindem, facem rost de nişte bănuţi. Avem cu toţii de câştigat din această afacere: Iosif rămâne în viaţă, noi ne alegem cu nişte bani câştigaţi uşor, iar negustorii aceştia au pus mâna pe un tânăr pe cinste! Vor face bani frumoşi pe seama lui!”  Ceilalţi fraţi – în afară de Ruben care nu se afla cu ei când făceau aceste planuri – au fost de acord cu planul acesta, aşa că l-au scos pe Iosif afară din groapă şi l-au vândut negustorilor. Ruben, care fusese plecat, a venit înapoi şi s-a dus la groapă să vadă de Iosif. Se uită mai bine şi… nimic! Groapa era goală! Un fior l-a străbătut, un gând că ceva foarte grav s-a petrecut în lipsa lui. S-a necăjit foarte tare şi, de supărare, şi-a rupt hainele de pe el. A alergat la fraţi şi i-a întrebat: ,,Ce aţi făcut? Băiatul nu mai este! Ce mă voi face eu? Cum mă voi întoarce acasă la tatăl nostru?”

Fraţii lui i-au spus ce au făcut, că l-au vândut unor negustori. Acum aveau nevoie să facă un alt plan: ce să îi spună tatălui cu privire la Iosif? Doar nu puteau să se dea de gol, să recunoască faptul că au scăpat de el într-un mod aşa de urât. Au găsit repede soluţia! Au tăiat un ţap. Au luat haina lui Iosif, care se afla acum la ei şi au înmuiat-o în sângele animalului. Planul lor era să îi spună tatălui – când vor ajunge acasă – că mult iubitul lui fiu a fost ucis de un animal sălbatic pe când încerca să vină la ei.

Când au ajuns acasă, chiar aşa au şi făcut: şi-au minţit tatăl, spunându-i că au găsit haina lui Iosif înmuiată în sânge. Iacov a crezut că fiul său Iosif a fost mâncat de o fiară sălbatică şi s-a necăjit foarte tare. Această veste l-a întristat mult de tot şi, indiferent de ce făceau cei din jurul lui, nimeni nu îi puteau alina durerea şi suferinţa.

Fraţii lui Iosif au ales să trăiască în această minciună! Au ales să facă un lucru rău fratelui lor – să îl vândă ca pe o marfă unor negustori şi au ales, prin faptele şi prin minciunile lor, să îi provoace o suferinţă cumplită tatălui.

E tristă această întâmplare, dar şi mai trist este faptul că şi astăzi mulţi aleg să facă lucruri rele, provocând suferinţă celor de lângă ei.

Tare aş mai fi vrut să ştiu ce s-a întâmplat cu Iosif după ce a urcat în caravana negustorilor. Sper să mai avem ocazia să aflăm continuarea acestei povestiri, a acestei ştiri care e diferită de ce am auzit până acum, în ediţiile trecute ale emisiunii noastre, aici la……..TV  (rostiţi numele pe care l-aţi ales la început).

Până data viitoare, rămâneţi cu bine şi nu uitaţi: alegeţi să faceţi ce este corect, în orice împrejurare v-aţi afla! Doar aşa îi veţi scuti pe cei de lângă voi de multă suferinţă!