Caracteristici ale copiilor

După amiază, toată familia e în sufragerie şi le citesc fabula: „Măgarul şi oglinda”, de Vasile Militaru. Când ceilalţi din familie zâmbesc, chiar râd, băieţelul de cinci ani se uită speriat în jur şi exclamă: „Voi de ce râdeţi? Eu nu înţeleg nimic!” Am tăcut o clipă şi apoi l-am luat în braţe. Am înţeles dilema lui.

Mă gândesc însă, oare de câte ori, din neştiinţă sau din nepricepere, nu facem acelaşi lucru în lucrarea cu copiii. Biblia este o carte adâncă, şi totuşi nu există o altă Evanghelie pentru copii, ci aceeaşi Evanghelie spusă pe înţelesul lor. Ne-am dedicat viaţa lucrării cu copiii? Am vegheat asupra sufletului nostru ca să nu uităm şi să nu ne iasă din inimă adevărurile lui Dumnezeu, am învăţat noi înşine Cuvântul, trăim în teamă de Dumnezeu, avem cărţi, planşe, materiale pentru predare şi totuşi… auto-evaluându-ne ca învăţători… ne simţim deficitari. Am spus învăţător, învăţătoare?

  1. Dumnezeu porunceşte adulţilor „să înveţe pe copii să păzească Cuvintele Lui”, „El a dat o lege în Israel şi a poruncit părinţilor noştri să îşi înveţe în ea copiii”. „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze…” Poate suntem creştini maturi, persoane temătoare de Dumnezeu, iubim copiii, dar pentru o lucrare eficientă trebuie să avem darul comunicării, darul învăţării, darul transmiterii credinţei creştine pe înţelesul celor mici. Pentru a-i învăţa, pentru a le vorbi pe înţelesul lor, trebuie să cunoaştem câteva lucruri elementare, dar esenţiale, despre ei. Alexandru Vlahuţă spune: „Noi, cei mari, uităm adesea c-am fost copii. Şi lucrul acesta ar trebui să ni-l aducem aminte, mai ales când ne găsim în faţa copiilor.”

Iată câteva particularităţi ale proceselor cognitive la copiii între 6-13 ani:

  1. Atenţia: trece treptat de la forma involuntară la cea voluntară, de la cea puţin stabilă la cea stabilă.
  2. Memoria: dovedeşte mare plasticitate, receptivitate, se trece treptat de la memoria mecanică (pe de rost) la cea logică (pe bază de înţelegere).
  3. Gândirea: are o pondere mare gândirea concretă.
  4. Imaginaţia: copiii manifestă o imaginaţie vie şi fantastică (ireală); ei se doresc precum eroii lor, fără să-şi dea seama dacă au posibilităţi de realizare.
  5. Mare curiozitate: copiii se caracterizează prin mare curiozitate de cunoaştere, prin sete de a afla şi a şti cât mai multe.
  6. Spirit de imitaţie: la vârste mici se manifestă o capacitate de imitaţie foarte puternică.
  7. Motivaţia: la cei mici, acţionează mai mult motivele exterioare cum sunt: notele, recompensele morale şi materiale. Este necesar să se dezvolte şi să se conştientizeze treptat şi motivele interioare, cum ar fi setea de cunoaştere, dragostea pentru CUVÂNT.
  8. Procesele afective: se caracterizează prin simţiri, trăiri, şi sensibilităţi sufleteşti vii şi puternice, prin ceea ce numim tonus afectiv.
  9. Procesele acţionale (comportamentale): o intensă nevoie de mişcare, de acţiune, datorită procesului intens de dezvoltare fizică, de necesitatea consumului de energie şi forţă ce se acumulează.

Caracteristici ale copiilor-page-001

În tabelul de mai sus sunt prezentate câteva din caracteristicile copiilor. Analizând aceste particularităţi, iată câteva lucruri de care trebuie să ţinem seama pentru a preda cât mai eficient Cuvântul lui Dumnezeu copiilor.

  1. Învăţătorul, învăţătoarea trebuie să fie o persoană matură spiritual, dedicată, consacrată acestei lucrări, cu o viaţă creştină demnă de imitat. Suntem chemaţi să fim învăţători şi nu actori! Cuvântul lui Dumnezeu este singura învăţătură care poţi să o predai altora, doar dacă o ai tu însuţi în inimă, adică prioritatea vieţii tale (Deuteronom 4:9-10).
  2. Deoarece copiii au durata de atenţie şi puterea de concentrare diferite, timpul rezervat întâlnirii cu copiii, trebuie împărţit în activităţi cu durata de 10-12 minute pentru preşcolari, 10-15 minute pentru cei mai mari, precum şi combinarea activităţilor liniştite cu cele mai active, funcţie de vârsta copiilor.
  3. Stabilirea scopului lecţiei şi a obiectivelor cunoaşterii (înţelegere, aplicare, analiză, sinteză, evaluare) şi obiectivelor celorlalte activităţi în concordanţă cu vârsta şi abilităţile copiilor.
  4. Folosirea unui limbaj biblic, cu însuşirea vocabularului biblic de către copii, dar pe înţelesul copiilor şi evitând limbajul de lemn, cu alegerea riguroasă a aplicaţiilor.
  5. Comunicarea fără cuvinte are un rol la fel de important. Gesturile, mimica, mişcările trupului, modul de a ne îmbrăca, modul de a transmite afecţiune copiilor pot clădi sau pot demola ceea ce spunem în cuvinte.

Am fost ispitită să închei cu o listă a celor mai frecvente greşeli, dar nu e cel mai fericit mod de a învăţa, nici pentru copii, şi nici pentru noi. Cărţile, manualele, programele nu vor servi la prea mult atâta vreme cât nu vom avea învăţători dornici să înveţe ei înşişi, învăţători bine pregătiţi.

Jeni Roșian